„Figură paradigmatică a poeziei actuale, posesor al unei opere durabile, de o forță a expresiei vizionare ieșite din comun” - Marin Mincu


[ bio-bibliografie ]
[
referinte ]
[
texte alese ]
[
galerie foto ]
[
carte de oaspeti ]
 

Ion Gheorghe - Sarateanca, 6 august 2005

D.R. Popescu

Despre Ion Gheorghe

 și despre istoria fără istorie
(Cronica Română, 1 septb. 2005)


   Pe mari, pe oceane, pe pamant, in istorie si dincolo de istorie, Ion Gheorghe a fost si este inca un neobosit protagonist al unor naufragii, al unor poticniri social-politice si al unor incruntari mitologice deschizatoare de mari revelatii care, paradoxal, in loc sa-l mantuiasca de sentimentul tragic al singuratatii, l-au inchis in acest destin al singularitatii si singuratatii... Prietenii sai fundamentali vin din negurile vremilor si vorbesc o limba doar de Ion Gheorghe auzita si inteleasa, limba vechilor semne incifrate in pietrele ce marturisesc cate ceva despre misterele veacurilor apuse peste arcul carpatic si despre tainicele energii ale cosmosului.

   Cartile sale despre pietre, cartile sale de piatra, unice prin viziunea lor, sunt aproape la fel de ocolite, mai ales in ultimii ani, ca si volumele sale de versuri, inconfundabile, ce pun in ecuatie fragilitatea omului si indiferenta istoriei, confruntarea omului cu propria sa decadere - abjectie si cu propria sa maretie.

   Intr-o lume literara, oscilatorie, Ion Gheorghe a trait intotdeauna periculos, intre bisericute, roti de mori, stanci absurde si valuri mereu schimbatoare. A implinit in luna lui august 70 de ani!

   Este Ion Gheorghe un hidalgo, fiul cuiva, hijo de algo, fiul unui cineva, fiul unui nobil, al unui barbat de seama din netarmuritul judet Buzau? Si Ion - si Gheorghe ne imping spre o ascendenta anonima, la prima vedere! Dar la o alta privire, de, putem descoperi in aceste nume un fior cu sonoritati sacre. Daca-i plac sau nu lui Ion Gheorghe inflexiunile crestine, e o poveste care doar pe el in intereseaza. Nu vrem, desigur, sa asociem, fortat si usor ridicol, numele celor doi sfinti cu biografia ideilor poetului, o, nu!... Desi sfantul luptator, Gheorghe, are oarece, cum ar spune ardeleanul, din amplitudinea Cavalerului Trac, atat de drag lui Ion Gheorghe. Revenim: niciodata n-am stiut care este numele si care este prenumele poetului, ce este Ion si ce este Gheorghe! Dar nici una nu prea conteaza. Ar conta, probabil, daca am forta nitelus nota si am spune ca Ion si Gheorghe pot cuprinde numele unui neam numeros, cu toti cei morti si cei in viata botezati Ion si Gheorghe!

     Sa fie poetul fiul acestui popor de tarani - un hidalgo, hijo del algo! - impatimit de cititul unor povestiri si istorii misterioase scrise pe pietre? S-a batut Ion Gheorghe, cumva, cu morile de vant ale istoriei, sa zicem, sau s-a indreptat viforos, cu lancea sau baltagul in mana, asupra unor turme de oi, pe care le-a socotit a fi ostile imparatului Alifanfaron si ale regelui Pentapolin? Mai putem cugeta, inainte de a da un raspuns care, de altfel, nu este si nu poate fi mai important decat intrebarea pusa!... Important ar fi altceva: identitatea cavalerului ratacitor si identitatea cavalerului - calaretului trac. Aceste doua modele pot fi in asa fel translate incat sa devina unul singur?...

    Arhetipal, poate ca da, de ce nu? Niste cavaleri fara frica si fara sa aiba ce-si reprosa! Unul, poate mai pragmatic, altul, desigur, mai cu capul prin nori! Dar amandoi se dedica - poftim! cuvant! - binelui public si vor sa repare lumea cea stricata si sa-i pedepseasca pre cei rai! Iata ca acesti cavaleri au identitate si morala! Viata lor este, de fapt, o religie a actiunii si a faptelor. Si, paradoxal, la temelia actiunilor si infaptuirilor cavalerului palidei figuri, desi el pare ca traieste intr-o vesnica halucinatie, dincolo de real, sta morala, sta, daca vreti, ratiunea, care da o valoare unica delirului sau, delir despre care putem zice ca inlocuieste un ideal!... Nu un ideal sta si in temeinicia sfantului Gheorghe si in demersul Cavalerului Trac? Nu un ideal - si o proiectie utopica stau si in scrierile poetului Ion Gheorghe? Daca istoria milenara a alterat propria sa realitate, de ce n-ar trebui sa incerce poetul sa reconstituie vremile zapezilor de altadata, miturile si cutumele celor uitati de istoria cea scrisa pe papirusuri si pergamente, vietile oamenilor fara istorie?

    Ion Gheorghe calca apasat cand trece pe strada, cand strabate un drum stiut, sau nestiut nici de el... Nu e un partener de rasfaturi galante si nici de colectii vaporoase si elegante: e un om mai degraba dificil, daca nu-l cunosti cat de cat! Insa opera sa este, categoric, remarcabila, dincolo de idiosincroziile autorului si dincolo de receptarea sa "civila"... Ion Gheorghe stie - si afiseaza acest lucru - ca nu este egal cu nimeni. Nu agreeeaza democratia valorilor, nu-i plac deloc cohortele de condeieri, nu adera la grupari si bisericute in care cavalerii scrisului n-au acoperire in ce astern pe hartie, sau lucreaza sub acoperire...

    Mi-l inchipui pe Ion Gheorghe stand de decenii intr-o barca fara vasle - asemeni acelui incredibil hidalgo daruit noua de cel ce si-a pierdut o mana in batalia de la Lepanto! - urmandu-si drumul, calauzit de propria sa busola hipnotica, atent, rational, grijuliu chiar, ca nu cumva sa se izbeasca de rotile morilor de apa (si de vant, mai plusam noi), printre care trece de 70 de ani!...

   La multi ani si drum bun, domnule hidalgo si domnule cavaler de la Buzau! <<<











 


 [index]  [bio-bibliografie[ referinte ]  [ texte alese ]  [ galerie foto ]  [ carte de oaspeti ]